Conferinţe 1930 - 1937

Oamenii din zilele noastre se întreabă de ce vin suferinţele. Răspunsul este foarte simplu: suferinţele reprezintă un foc la care e încălzit omul. Până când? Până începe să strălucească şi să devină alb. De ce trebuie să suferi? Ca să ai o mai bună conductibilitate. Dorinţa naturii de a transforma omul în bun conductor este cu atât mai mare cu cât el este un mai prost conductor. Când natura lasă să treacă curentul spre acel om, el începe să strălucească. în principiu, omul suferă din două motive: când nu vrea să dea acces liber forţelor naturii ca să se manifeste şi când natura nu-i dă ce vrea. Ea lasă lângă el ce vrea, dar, în momentul în care omul încearcă să ia, îl retrage. Dorinţa naturii nu este să facă omul să sufere, ci să-l facă fericit. Omul nu poate fi fericit fără să devină un conducător de energii ale naturii. Ce este fericirea? Din punct de vedere ştiinţific, fericirea este doar o ridicare a conştiinţei la un nivel superior, unde omul părăseşte vechile tradiţii şi concepţii de viaţă.